La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Cocargeaua, făcea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și avea în compunere satele Cocargea, Buliga și târlele Nefelea și Renciu, având în total 2513 locuitori. În comună existau trei biserici și două școli — una de băieți, cu 80 de elevi și una de fete, cu 31 de eleve. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Pietroiu, formată numai din satul de reședință, având 1277 de locuitori, o școală mixtă cu 99 de elevi și o biserică.

Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Fetești a aceluiași județ; comuna Pietroiu, cu satul ei, avea 2320 de locuitori, iar comuna Cocargeaua avea în satele Cocargeaua și Buliga 3364 de locuitori. În 1931, satul Buliga a trecut la comuna Fetești, ambele comune rămânând fiecare doar cu satul ei de reședință.

În 1950, cele două comune au trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În 1964, satul și comuna Cocargeaua au primit ambele denumirea de Borcea. Ele au trecut în 1968 înapoi la județul Ialomița, reînființat; cu această ocazie, comuna Pietroiu a fost desființată, satul Pietroiu fiind la rândul său desființat și inclus în satul Borcea. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.