FILIALA JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI
A ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA

Comuna Mânăstirea

Comună membră ACoR din 23.11.2004

Prin HCL nr. 53 din 23.11.2004 comuna Mânăstirea a devenit membru al Asociației Comunelor din România

Descrierea comunei

Prima mențiune documentară și singura despre satul Cornățel — actualmente Mânăstirea — este un document din 1 iunie 1526 al lui Radu de la Afumați, document în care Cornățelul era denumit "sat boieresc". Într-un document datând din 5 mai 1538 este regăsit ca “târg”. La 23 decembrie 1575, Alexandru Voevod, numește într-un manuscris Cornățelul “orașul domniei mele”, oraș boieresc.

În patru decenii Cornățelul a evoluat de la târg la oraș. Acest lucru s-a datorat așezării sale într-o zonă agricolă cu un pămant foarte bun – la marginea Câmpiei Muntene, spre Lunca Dunării, în regiunea Mostiștei inferioare - zonă cu foarte multe bălți bogate în pește, păduri cu lemn de baltă, la o distanță echidistantă față de Giurgiu, București și Orașul de Floci (la gura Ialomiței). Cornățelul a fost Centrul administrativ al Stolnicilor (Vameșilor) care supravegheau pescuitul pe Dunare și în bălțile adiacente. În această lume a apelor, pescuitul era îndeletnicirea de bază, iar peștele era bogăția principală. Peștele de aici lua “drumul peștelui” spre București și Ardeal în Nord și spre Bulgaria și Turcia în Sud – pe Dunăre în dreptul localității la 1500 exista un vad de trecere spre Bulgaria, iar la 1776, Mihai Cantacuzino arată că la Cornățel era o “schelă” secundară la Dunăre (punct de trecere și încărcare cu vama).

Existența târgului de pește din Cornățel a făcut să se mențină peste decenii aici un targ. Și astăzi există săptămânal acest târg unde vin oameni din Argeș, Dâmbovița, Giurgiu sau Ardeal cu fructe, legume, zarzavaturi, lemne și produse din lemne, localnicii oferind, în loc de pește, grâne. Numele vechi al localității era Cornățel, după pădurea de corni existentă aici.

Numele actual al localității, Mânăstirea, se trage de la mânăstirea care a existat aici. Sunt înca multe lucruri necunoscute în ceea ce privește vechimea ei. Ceea ce se știe cu certitudine este faptul că actuala biserică a fost construită la 1648 de Matei Basarab, dar nu se știe dacă aceasta a fost ridicată în locul vechii biserici a mânăstirii sau în afara acesteia. Profesorul Constantin C. Giurescu considera că mânăstirea care a existat este Mânăstirea Strugalea construită de Mircea cel Bătrân la 1409. În 1417 mânăstirea ar fi fost pustiită de năvălirea lui Mohamed I, dupa care aceasta ar fi avut o viață modestă, fără danii și fara hrișoave, până la Matei Basarab care a reconstruit biserica.

La Mânăstirea a existat în perioada interbelică o fermă regală, unde se creșteau cai.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Mănăstirea făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Mănăstirea și Coconi, având în total 1974 de locuitori. În comună funcționau o biserică și două școli mixte. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă și în aceeași alcătuire, populația ei fiind de 3162 de locuitori.

În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Oltenița din regiunea București; în 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat, ea incluzând în acest moment și satul Sultana, apărut între timp și care, cu această ocazie, a absorbit fostul sat Odaia Vlădichii (anterior în fosta comună Tăriceni). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.

Comuna se află în sudul județului, pe malul Dunării (la granița cu regiunea Silistra din Bulgaria). Așezările locuite se află malul vestic al lacului Mostiștea. Este traversată de șoseaua națională DN31, care leagă Călărașiul de Oltenița; la Mânăstirea, din această șosea se ramifică două drumuri județene. DJ303 duce spre nord la Frăsinet, Valea Argovei, Gurbănești, Sărulești și Tămădău Mare (unde se termină în DN3). DJ403 duce spre vest la Luica, Șoldanu (unde se intersectează cu DN4) și Radovanu.

DESCRIEREA ŞI SEMNIFICAŢIILE
elementelor însumate ale stemei comunei Mânăstirea, județul Călărași

Descrierea stemei:
Stema comunei Mânăstirea se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat, de argint și despicat. În cartierul 1, în câmp albastru, se află un vas de aur, asemănător cu o strachină, cu trei linii negre, paralele, de aceeași lungime și ușor concave pe mijloc, cu un butan înspre flancul senestru, înzestrat în partea dreaptă superioară cu o toartă sub formă de cap de rață. În cartierul 2, în câmp roșu, se află o biserică de argint, redată frontal, cu trei intrări arcuite și ajurate negru, cele de pe flancuri mai mari și egale, cu acoperiș în două ape, terminat cu o cruce, înălțat printr-un turn de formă hexagonală, dotat cu o fereastră arcuită și ajurată negru, având acoperiș în formă de clopot, surmontat de un glob terminat cu o cruce. În cartierul 3, în câmp roșu, se află un caduceu de aur. În cartierul 4, în câmp albastru, se află trei spice de grâu de aur, poziționate în evantai și încrucișate la mijlocul lor. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificațiile elementelor însumate:
Vasul face trimitere la vasul de ceramică descoperit în așezarea preistorică de la Sultana-Malu Roșu (cca 4.500-4.000 î. Hr.), sit arheologic important aflat pe teritoriul satului Sultana din comună. Biserica face referire la denumirea localității și la biserica ce poartă hramul „Sfântul Dumitru și Sfântul Nestor“, construită în anul 1648 din porunca domnitorului Matei Basarab, declarată monument de arhitectură de importanță națională și monument istoric. Spicele de grâu semnifică ocupația de bază a locuitorilor, agricultura, iar numărul lor indică numărul satelor ce alcătuiesc comuna. Caduceul face referire la târgul comunal ce are loc în fiecare duminică. Brâul undat evocă hidrografia localității, lacul Mostiștea. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Marian-Mugurel IANCU

PRIMARUL COMUNEI

Date de contact:

 Website: comunamanastirea.ro
 E-mail: manastirea_primaria@yahoo.com
 Telefon: +40 242 520 018